E foarte ușor să te lași prins de trecutul frumos al vieții de credință.
Da, perioada în care experimentăm salvarea, iertarea, înnoirea și dragostea lui Dumnezeu sunt extraordinare. Când ne întâlnim cu Dumnezeu ne bucurăm de un alt fel de viață. Până apare obișnuința…
Ce ușor ne e să ne uităm la israeliți și să îi judecăm că au uitat de atât de multe ori de Dumnezeu pe parcursul istoriei lor… Dar noi? Noi nu suntem la fel ca ei? Nu-L vedem pe Dumnezeu făcând lucruri fantastice în viețile noastre azi, dar mâine ne comportăm de parcă minunile sunt întâmplări?
A fost frumos când te-ai întors la Dumnezeu, știu. Te gândești cu drag la ce-ai trăit atunci în comparație cu starea de obișnuiță, sătulie, împietrire și nemulțumire pe care o duci acum.
Nu te lăsa păcălit! Laptele e bun, dar pe măsură ce crești trebuie să guști din bucatele tari. Dumnezeu e același, noi ne schimbăm. Dacă ne punem toată inima să-L căutăm, cu siguranță Îl vedem făcând spectacol sub ochii noștri.
Dumnezeu e mai mult decât ce-am știut despre El la început. Pe măsură ce trăim cu El, descoperim tot mai mult din El. Viața cu El, contactul cu Biblia și timpul ăla aparent plictisitor de rugăciune ne împrospătează și ne fac să ne bucurăm la prezent de Dumnezeu. Dacă nu ai relație ai doar amintiri…
E bine să-ți amintești “expozițiunea și intriga”, dar ține minte că “desfășurarea acțiunii” trebuie înfrumusețată! Nu trăi în trecut! Dumnezeu e frumos și acum și mâine! Urmează “punctul culminant și deznodământul”. Fă-L pe Dumnezeu actual în viața Ta!